Venirea pe lume a copilului aduce cu sine si o ”aliniere” a asteptarilor pe care parintii le au in privinta noului membru al familiei si personalitatea reala a acestuia. Dupa 9 luni de asteptare si scenarii, este timpul ca familia sa il cunoasca pe micut – pentru multi parinti, este o surpriza faptul ca bebelusii manifesta semne ale propriei personalitati din primele zile petrecute in bratele lor. Ele sunt insa prezente, iar descoperirea acestora este un pas in plus in consolidarea relatiei dintre parinte si copil.

Dupa nasterea copilului, agitatia din jurul parintilor – si a mamei in special – poate fi obositoare (mesaje de felicitari si vizite la spital sau acasa). De aceea, ajuta in general ca apropiatilor sa le fie comunicat faptul ca mama si copilul au nevoie de odihna si timp impreuna. Acelasi lucru este valabil si pentru dorinta de a ajuta cu sfaturi sau actiuni nesolicitate din partea rudelor – uneori, desi intentiile sunt bune, ele rezulta in presiune si iritare.

Se intampla adesea ca proaspetele mame sa simta ca nu se pot descurca suficient de bine in noul lor rol, ca nu pot sa inteleaga nevoile copilului si ca nimic din ceea ce fac nu are efectul de a-l linisti pe cel mic. Presiunea imaginii mamelor perfecte, alaturi oboseala psihica si fizica isi spun cuvantul – cu cat femeia este mai concentrata pe abilitatile ”superioare” ale altor mame, cu atat creste mai mult nivelul de frustrare si anxietate, iar copilul preia starile parintilor.

Auzim de multe ori ca un bebelus este ”rau”, ”plangacios” sau ”agitat” – etichetarile de acest tip nu au legatura cu realitatea – de fapt, starile lui sunt transmise de parintii sai, care nu pot inca sa ii gestioneze corect nevoile.

A deveni mama necesita timp si rabdare – nu exista retete perfecte sau standard. Exista, in schimb, o solutie unanim recunoscuta ca fiind benefica: ascultarea propriilor instincte, oferirea de afectiune si atentia acordata bebelusului.