Pentru mame, legatura cu copiii lor incepe cu mult înainte ca acestia sa se fi nascut (sau sa fie conceputi). Pe de o parte, e vorba despre asteptarea momentului maternitatii, iar pe de alta, este vorba despre felul în care ele îsi imagineaza relatia cu propriul copil si personalitatea acestuia. 

Aceasta relatie este insa mult mai profunda decat s-ar putea crede: mai multe studii derulate de-a lungul ultimilor 50 de ani au indicat o legatura intre experientele generatiilor precedente si cele ale urmasilor (unul dintre cele mai cunoscute fiind cel desfasurat in randul persoanelor care au avut in familie victime ale lagarelor de concentrare). Aceasta cercetare a aratat ca traumele traite modifica ADN-ul, iar acestea pot fi ”transmise” copiilor si nepotilor.

Desi inca sunt studiate mecanismele, manifestarile si urmarile acestei ”mosteniri emotionale”, este important sa vorbim despre ceea ce se cunoaste in prezent despre ea.

Cercetari recente (2018, Universitatea Cambridge) au aratat faptul ca mamele care constientizeaza prezenta copilului pe care il poarta in pantece si care incep sa stabileasca o relatie cu bebelusul din timpul sarcinii interactioneaza cu mai multa usurinta cu acesta dupa nastere (ii înteleg mai bine starile si nevoile, iar copiii sunt mai linistiti).

Inceputul sarcinii si primele luni de viata marcheaza pentru femei începutul adaptarii la rolul de mama si intrarea intr-o noua etapa. Aceasta perioada este definitorie, in multe dintre cazuri, pentru interactionarea cu copilul, dar si cu restul familiei (inclusiv cu tatal). Acum se contureaza inclusiv tipul de atasament care se formeaza intre parinti si copiii lor.

Vom explora aceste subiecte in cadrul noii noastre serii saptamanale de articole.