Exista momente in care comportamentul unei persoane apropiate devine o sursa de iritare si de frustrare. In astfel de cazuri, cand oboseala si supararea sunt coplesitoare, avem tendinta sa ne exprimam furia fata de lucrurile facute de celalalt intr-un mod neconstructiv. Adica generalizam – catalogam diverse actiuni ca “reguli” si si le reprosam ca atare:

„Niciodata nu ma ajuti”

„Mereu trebuie sa te razgandesti”

Din pacate, aceste reprosuri nu faciliteaza un dialog autentic cu cealalta persoana, ci infurie si ranesc, “deturnand” discutia si mai mult decat atat rezultatul acesteia. In loc sa fie rezolvata, asa-zisa problema va fi accentuata. Interlocutorii pot ajunge sa aiba discutii mai ample, legate inclusiv de alte teme (despre care nici macar nu va gandeati ca ar putea fi problematice). Mai constructiv este sa vorbesti despre felul in care actiunea persoanei respective te face sa te simti si sa intrebi interlocutorul daca s-a simtit vreodata la fel. De multe ori, daca ambii parteneri sunt tensionati,  este indicat sa luati o pauza si sa lasati putin timp sa treaca.

Cand iti observi propria stare si devii constient de emotiile starnite de altcineva, este mai usor sa verbaliezi ceea ce simti si sa eviti sa il ataci pe celalalt – mereu o alternativa de preferat in fata unui conflict care foloseste etichetari dureroase (Esti egoist/a, Nu ii iei pe ceilalti in serios, Nu ma pot baza pe tine).