„Oare sunt un parinte bun?” – daca ai copii, este foarte probabil sa iti fi pus aceasta intrebare cel putin o data. Si nu e greu de inteles de ce – a creste un copil vine la pachet cu decizii pentru care nu exista mereu o „reteta”. Din experienta noastra insa, exista lucruri pe care le putem face pentru a deveni parinti mai buni. Unul dintre acestea este intelegerea propriei copilarii si a felului in care aceasta continua sa influenteze si viata de adult.
O buna parte a realitatii pe care o traiesti, felul in care reactionezi la evenimentele din jur, imaginea de sine, felul in care construiesti relatii cu ceilalti – toate au fost modelate din copilarie, chiar daca in momentul respectiv nu erai constient de aceste lucruri. Toate acestea se reflecta, mai departe, si in relatia cu propriii copii – acest lucru nu inseamna neaparat ca vei face aceleasi greseli ca parintii tai, ci doar ca vei fi influentat de lucrurile traite la varste mici.
La ce sa fii atent pentru a vedea daca propria ta copilarie a influentat rolul de parinte?
- Recrearea atmosferei traite in copilarie – inconstient, poti ajunge sa creezi aceeasi atmsfera pe care ai trait-o alaturi de parintii tai. De exemplu, se poate intampla sa iti spui lucrurile negative pe care si le-au spus si parintii tai – acea voce critica interioara care iti spune ca nu esti un parinte bun sau ca nu poti educa si creste un copil.
- Imitarea parintilor – folosirea acelorasi tehnici de disciplinare si expresii folosite de parinti: „Esti un copil groaznic”, „Plec acasa si te las aici” etc. Intr-un fel, poti ajunge sa iti etichetezi copiii in acelasi fel in care tu insuti erai vazut de parinti.
- Proiectarea – exista situatii in care copiii sunt vazuti de parinte ca o „extensie”, nu ca fiinte separate, autonome, cu propriile lor personalitati si apetente. Acest lucru te poate impiedica sa iti cunosti intr-adevar copilul si sa ai asteptari nesanatoase de la acesta – de exemplu, nevoia ca el sa reuseasca tot ceea ce nu ai reusit tu insuti.
- Folosirea mecanismelor defensive invatate in copilarie in relatia cu propriii copii – daca parintii tai nu au putut sau stiut sa iti asigure un mediu sigur, in care sa te simti acceptat si iubit neconditionat, este posibil sa fi dezvoltat o autosuficienta care sa se manifeste si in relatie cu copiii tai. Acest lucru te va impiedica sa accepti si intelegi emotiile copilului si sa poti constientiza credintele tale irationale.
Cum poti identifica aceste tendinte?
- E important sa identifici cat mai multe dintre lucrurile de mai sus. Constientizandu-le, vei putea sa iti modifici comportamentele neconstructive:
a) Incearca sa iti amintesti evenimente importante din copilarie – ce emotii simteai, cum relationai cu parintii tai in cadrul acestora etc.
b) Intreaba-te cum te vedeai pe tine si pe ceilalti in copilarie
c) Aminteste-ti care sunt cele mai frumoase amintiri cu parintii si care sunt cele mai putin pozitive.
- Acorda atentie felului in care interactionezi cu propriul copil. Cum reactionezi cand face o nazbatie? Cum reactionezi cand are emotii negative?
- Intreaba-te ce anume te deranja cand erai mic la felul in care erai tratat de persoanele de atasament si vezi daca repeti cumva aceste comportamente in relatia cu copiii tai.
- Exploreaza propriile perceptii si credinte irationale alaturi de un psihoterapeut. Acesta te poate ajuta ghida in procesul de autodescoperire si de dezvoltare a unei relatii mai bune cu copiii tai.
Toate aceste lucruri te vor ajuta sa iti intelegi mai bine reactiile si sa vindeci posibile rani din copilarie, sa iti cunosti mai bine copilul si sa poti fi parintele de care are el nevoie, independent de parintele de care ai fi avut tu nevoie la varsta lui. Si nu uita: nu exista parinte perfect, dar dragostea pentru copil este cea care ne motiveaza sa ne dorim sa fim mereu azi mai buni decat am fost ieri.