Experientele timpurii seteaza cadrul si fundatia pe care un copil ajunge sa se dezvolte. Exista foarte multi factori care influenteaza echilibrul emotional ulterior, tipul de relatii pe care viitorul adult le va construi, rezilienta lui emotionala si felul in care reactioneaza la simulii externi. Acestora li se adauga, desigur, si trasaturile individuale (temperamentul, mostenirea genetica etc).

Studii recente^[1] au aratat ca experientele timpurii (bebelusii extrem de sensibili si anxiosi) conditioneaza aparitia tulburarii de anxietate sociala in adolescenta, de exemplu. De asemenea, iata ce alti factori ar putea fi luati in considerare in momentul in care este explorata mostenirea emotionala a copilariei:

Pedepsele fizice. Desi (inca) o practica raspandita (cel putin in spatiul nostru cultural), efectele sale sunt departe de a fi unele corective. Exista o legatura stransa intre acestea si comportamentele violente si autodistructive pe care copilul le va dezvolta in adolescenta si la varsta adulta. In loc ca parintele sa fie un reper de siguranta si iubire neconditionata pentru cel mic, el se transforma intr-o amenintare.

Stabilitatea familiei si modelele la care a fost expus copilul. Relatia dintre parinti modeleaza felul in care acesta se va comporta intr-o relatie, in care afiseaza, primeste si ofera afectiune. In aceeasi masura, relatia parintilor cu propriile emotii, felul in care le proceseaza, o influenteaza si pe ce a copilului. Intr-o familie in care afisarea emotiilor nu este permisa sau considerata un semn de slabiciune, copilul va simti ca propriile lui sentimente sunt gresite si trebuie ascunse.

Calitatea relatiilor. Copiii care au parte de feedback-uri neconstructive (critici, remarci rautacioase) din partea parintilor sau de pedepse corporale, care sunt ironizati constant si descurajati in ceea ce fac vor deveni adulti cu un respect de sine scazut, un sentiment constant de esec si lipsa de motivatie. Un copil care este sustinut si acceptat de parinti este mai probabil sa ajunga o persoana va avea grija de sanatatea sa, de echilibrul sau emotional, fara a incerca sa faca in primul rand pe plac altora.

Daca iti doresti sa explorezi felul in care experientele din copilarile influenteaza viata ta ca adult, ajuta sa te intrebi daca recunosti vreunul din lucrurile de mai sus si felul in care l-ai experimentat tu. In aceeasi masura, este util sa te gandesti la lucrurile care te bucurau cel mai tare in acea perioada, lucrurile care te intristau, cum reactionau cei din jur la starile tale.De asemenea, poti duce acest proces de introspectie într-un strat mai profund al vietii tale emotionale, în cadrul unui demers terapeutic.

^[1] https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/cdev.12336