Ai simtit vreodata momente de panica intensa insotite de senzatii corporale de tipul palpitatiilor sau senzatiilor de sufocare , o frica intensa si ganduri negative asociate? Daca Da inseamna ca ai experimentat un atac de panica. Articolul de mai jos te va ajuta sa recunosti un atac de panica si care sunt pasii de urmat pentru a intelege si depasi aceasta forma de anxietate.
Ce este atacul de panica si cu ce putem ajuta noi prin terapia cognitiv-comportamentala?
Atacul de panica este o situatie cu care se confrunta cineva, o manifestare de frica intensa sau de disconfort ce apare brusc, dureaza de la 5 la 20 de minute, timp in care omul experimenteaza cele mai cumplite frici ale sale: frica de moarte, frica de durere, frica de boala. Aceste momente de panica intensa sunt insotite de senzatii corporale si de ganduri negative care vizeaza moartea, nebunia. Senzatiile corporale care preced panica (apar imediat, ajungand la o intesitate maxima in 10 minute) si care se pot regasi in cadrul unui atac de panica, sunt:
- ritm cardiac accelerat sau palpitatii (poate fi asociat cu un atac de cord)
- transpiratie
- tremuraturi sau frisoane
- senzatie de sufocare sau de lipsa de aer (ganduri de sufocare sau chiar moarte)
- senzatie de nod in gat (asociata cu sufocare, poate chiar moarte)
- apasare, durere, disconfort la nivelul toracelui (associate cu problem cardiace, posibil infarct)
- greata sau tulburari digestive (associate cu stare de rau ce poate cauza lesin, pierdere a controlului)
- ameteala, senzatie de dezechilibru, senzatie de lesin, sau de pierdere a echilibrului (pot fi associate cu o tumora cerebrala, aparitia unui AVC)
- senzatie de amorteala sau furnicaturi (associate cu aparitia unui avc)
- frisoane sau valuri de caldura
- teama de a-si pierde controlul sau de a innebuni
- teama ca este in pericol de a-si pierde viata
Experienta traita este atat de puternica, incat multi dintre cei care au experimentat un atac de panica devin foarte tematori in legatura cu aparitia unui alt atac si incep sa evite sa se mai afle in situatii asemanatoare cu cea care poate sa fi declansat sau doar sa aiba legatura cu atacul de panica, acesta fiind inceputul unei retrageri sociale, sau chiar agorafobie. (de ex: eram in masina cans s-a intamplat, …de atunci nu mai sofez”)
Astfel, e posibil sa evite magazinele, strazile aglomerate, sofatul, plimbarile, situatiile in care sunt singuri acasa sau departe de casa, metroul, trenurile, avioanele, restaurant, Sali de teatru, considerand ca pot declansa un nou atac de panica.
Evitarea si cautarea unei sigurante, pentru a preveni aparitia altor atacuri de panica devin prioritate pentru om. Uneori se ajunge pana acolo incat nu mai iese din casa.
Exista mai multe tipuri de atacuri de panica: spontane (care nu pot fi asociate cu un factor declansator), situationale (apar in cazul expunerii reale sau anticipative la o situatie sau stimul), nocturne (se declanseaza la trezirea din somn, fara o cauza anume), ocazionale (apar in situatii de stres, sunt mai slabe ca intensitate).
Unele atacuri de panica pot fi asociate cu un factor declansator, altele nu. Insa, dupa ce a fost trait un atac de panica, gandurile legate de moarte, pierderea controlului pot sa reapara, ca o anticipare a fricii, devenind chiar ele un factor declansator pentru asta. Cu cat se gandeste mai mult la ceea ce s-a intamplat si este mai atent la senzatiile corpului, ( isi verifica mereu tensiunea, pulsul) omul poate fi mai nelinistit si mai ingrijorat, putand declansa singur un alt episode de panica.
Schematic, atacul de panica arata astfel:
Ceva stimuleaza aparitia atacului ————————-> Apar brusc senzatiile corporale (care ajung la un maxim in 10 minute) ——————————–→ Senzatiile corporale sunt asociate cu ganduri de moarte, nebunie, pierderea controlului ———————————–→ Dupa trecerea crizei se prelungeste starea de anxietate crescuta —→ Intervine teama de un alt atac de panica ———————→ gandurile anticipative pot crea, la randul lor un alt episode de panica
Ulterior, omul se focuseaza pe senzatiile corporale si isi doreste sa se linisteasca, se teme sa nu apara alte atacuri de panica, este hipervigilent la puls, ritm cardiac, verificandu-se incontinuu, evitand sa mai treaca prin situatii care i-ar putea crea o experienta asemanatoare (nu mai merge cu metroul, nu mai sofeaza, evita singuratatea sau departarea de casa, magazinele, mijloacele de transport, etc)—-→ in cele mai multe cazuri, evitarea aceasta se transforma treptat in agorafobie, oamenii renuntand sa mai iasa din casa singuri sau chiar insotiti de cineva apropiat, preferand o “zona de siguranta”in jurul casei.
Ce facem in terapie?
- Se evalueaza gradul de anxietate prin teste, jurnale, interviu.
- Este informat clientul despre atacul de panica si cum poate fi abordat in cadrul terapiei
- Se stabilesc impreuna obiective si se seteaza asteptari realiste legate de succesul terapiei.
- Se intervine prin metode specifice, cum ar fi: inducerea unor simptome ale atacului de panica pentru a rupe asocierile dintre senzatii corporale si aparitia unui atac de panica. (de ex: daca stai asezat cu capul intre genunchi timp de 30 de secunde si apoi il ridici brusc, “obtii”senzatie de ameteala sau de lesin. Gandul asociat “Aceasta senzatie poate fi cauza unui apropiat accident vascular cerebral “poate fi inlocuit cu “Nu orice ameteala e un accident vascular cerebral”, care este un gand mai functional, care nu creaza panica.)
- Se pregateste omul pentru a fi expus treptat unor situatii pe care le evita in trecut.
- Se lucreaza pentru o toleranta mai mare legata de simptome si interpretari ale situatiei.
- Se invata exercitii de respiratie, care sa-l ajute in caz de nevoie.
Ce e importat de stiut?
- atacul de panica nu este periculos, nu duce la moarte
- de la doua atacuri de panica in sus vorbim de o tulburare de panica, astfel ca va trebui sa “tratam” aceste lucruri in cadrul unei terapii, pentru a preveni aparitia unor complicatii si tulburari cum ar fi depresia, agorafobia, etc
- terapia cognitiv-comportamentala este considerata acum un tratament consacrat si deosebit de efficient in cazul tulburarii de panica si ea ar trebui sa constituie alegerea terapeutica primara pentru majoritatea cazurilor care prezinta aceasta tulburare
- exista multe studii facute in care sustin eficacitatea terapiei in cazurile de panica, 78% dintre cei afectati de aceasta tulburare se declara “vindecati complet” in urma terapiei, cu rezultate mai bune decat medicatia impotriva panicii
Daca esti de parere ca aceasta informartie i-ar fi utila si altcuiva dintre cunoscutii sau apropiatii tai te invitam sa o dai mai departe. Daca simti nevoia de mai mult te invitam sa ne scrii pe contact@cepsi.ro